Rachete de zăpadă gonflabile

rachete Small Foot

Știm că par SF… la fel cum au fost considerate cu ceva ani în urmă șosetele impermeabile Sealskinz sau rucsacul de avalanșă ABS.

Dar tehnologia evoluează, echipamentul de munte la fel, iar noi – ca magazin de munte ce aducem în România doar ”echipament dedicat” – venim acum cu o altă inovație în materie.

Începând din această iarnă, după o perioadă de testări intense, aceste rachete deosebite sunt disponibile acum prin magazinul nostru și românilor pasionați de aventuri hivernale.

Dacă nu ați auzit până acum de rachetele gonflabile, nu este nici o problemă. Tocmai le-ați descoperit!

Rachetele de zăpadă ”Small Foot Universal” sunt gândite pentru cei care merg pe munte iarna la activități multiple: drumeție, parapantă, alpinism, cățărare pe gheață, foto hunting.

Dacă faceți creasta Craiului iarna, de exemplu, atunci se poate merge elegant pe rachete până la baza crestei. Acolo se trece la colțari/piolet, iar rachete sunt împachetate frumos în rucsac. La finalul crestei, când se intră din nou în zăpadă mare, rachete sunt scoase din rucsac, umflate și… gtaa de drum!

Faptul că aceste rachete sunt gonflabile are câteva avantaje majore:

-  sunt foarte ușoare în picioare (aprox. 0,5kg./buc.), existând o versiune pentru copii și mai ușoară;

- sunt ușor de transportat în rucsac (împachetate) sau pe rucsac (gata de utilizare);

- sunt flexibile în teren abrupt (se mulează după configurația pantei);

Cei care-și pun problema rezistenței acestor rachete gonflabile la înțepături prin crengi sau pietre, sunt rugați să vadă acest clip video.

Rachetele Small Foot au fost testate câteva zile la rând, de către ghizii montani români – membri ai Societății Ghizilor și Liderilor Montani în iarna 2014/2015.

Testarea lor a avut loc în cadrul întâlnirilor tehnice periodice realizate de membrii acestei prestigioase asociații profesionale naționale, singura din țară care este recunoscută și afiliată internațional.

 

 

 

 

 

 

Himalaya. Gurja Himal 1985

Carte. Himalaya. Guraj Himal. 1985. Cornel Coman

Recent a apărut la editura România Pitorească o nouă carte în colecția Verde (cartea cu nr. 13).

Marian Anghel – președintele Societății Ghizilor și Liderilor Montani (SGLM) a făcut, ca de obicei în ultimii ani, o recenzie a cărții.

”Astăzi, câți din cei care merg pe munte în România mai știu, îi interesează și pot spune când au ajuns în Himalaya primii alpiniști români?
Cehoslovacii au fost printre primii est europeni care au ajuns în Himalaya, organizând prima lor expediție la finalul anilor 60, pe Nanga Parbat (1969)…

Polonezii au reușit ca în 1974 să ajungă pentru prima dată la peste 8.200m altitudine în Himalaya, pe vf. Lhotse…

Ex–yugoslavii și-au scris numele pe vf. Everest în 1979, reușind să urce o rută în premieră…

La rândul lor, bulgarii au atins primul optmiar în 1981 (Lhotse) pentru ca apoi să se atingă vârful Everest în 1984…

Dar românii?

…O carte care merită cumpărată și citită de toți cei interesați de istoria alpinismului și care poate ”au uitat” cum era societatea românească în perioada comunistă.

Deși se vorbește despre munte și alpinism într-o țară străină și îndepărtată, dincolo de rânduri se poate citi cu ușurință despre probleme specifice românești: alpiniști care nu trebuie amintiți – fugiți din România comunistă… frica de a nu rămâne și alți alpiniști fugari prin afara țării sau teama de a nu fi prins cu dolari în posesie.

Cartea ”Himalaya. Gurja Himal 1985” este extrem de valoroasă, dar tristă, așa cum a fost de altfel și România anilor 80…”

Mai multe cărți de munte și hărți de calitate pot fi găsite și achiziționate pe paginile site-ului nostru.

Sărbători fericite și lectură plăcută!

 

 

 

 

 

 

Șosetele impermeabile Sealskinz cu sistem ”Hydrostop”

hydrostop-769x428

Noul motto al englezilor de la Sealskinz este ”outdoor defiance” (sfidează condițiile meteo).

Iar pentru a realiza acest lucru, designerii britanici inventează, testează și scot pe piață lucruri unice, tot mai deosebite. Așa este noul sistem  numit ”Hydrostop”.

Șosetele impermeabile Sealskinz nu permit pătrunderea apei prin șosetă, lucru esențial pentru a menține piciorul uscat – în combinație cu sistemul de evacuare a transpirației din interior, mulțumită membranei hidrofile.

Dar mai sunt situații în care apa sau noroiul prin care se merge, depășește marginea de sus a șosetei… sau se prelinge pe picior în jos. În astfel de situații, apa își poate face loc și pătrunde în interior. Și exact aici începe să lucreze sistemul ”Hydrostop” care, datorită noii tehnologii dezvoltate – unică azi pe glob, ”se lipește” mult mai bine de picior.

În acest mod, posibilitatea ca apa să pătrundă în interior pe deasupra șosetei sunt foarte mult reduse.

Sistemul ”hydrostop” este disponibil momentan, doar la modelele ”Thin Ankle” și ”Mid – Mid”, produse care sunt disponibile românilor atât pe site-ul nostru cât și la magazinele partenere din țară.

Adio picioare crețe!

 

 

 

 

 

Biblioteca montaniardului

Biblioteca montaniardului

Biblioteca Montaniardului” este noul titlul pe care l-am adus pe rafturile virtuale ale magazinului nostru.

Emilian Cristea (1915 – 1982) este un nume popular în lumea montană românească, atât ca urmare a controversatei sale ascensiuni pe o variantă a Fisurii Albastre, dar mai ales ca urmare a cărților de munte semnate de el și a activității de popularizare montană prin România.

De-a lungul anilor, ghidurilor de munte scrise de el au fost de importanță majoră pentru mulți români care s-au apucat să meargă pe drumurile ”mai puțin cunoscute” din Bucegi și Piatra Craiului.

De asemenea, între 1974 – 1982 a susținut lunar, în revista turistică ”România Pitorească”, rubrica intitulată ”Biblioteca Montaniardului” în care erau descrise diferite trasee sau comentate evenimentele din luna respectivă.

Din păcate, pe lângă ghidurile turistice, Emilian Cristea nu a apucat să publice nici o carte de beletristică, de memorii sau de altă natură.

Astfel, echipa celor doi Mihai (Ogrinji și Vasile) care sunt în spatele editurii România Pitorească de azi, s-a decis să adune sub o singură copertă toată colecția de articole semnate de Cristea.

O carte interesantă și absolut necesară celor pasionați de munte. Lectură plăcută!

 

 

 

 

Noi hărți de munte. Munții Bucegi. Hârtibaciu – Târnava Mare

Așa cum se poate observa printr-o scurtă privire pe paginile site-ului nostru, încercăm să aducem tot ceea ce apare nou pe piața de munte din România, în domeniul cărților și hărților.

Recent, Zenithmaps a scos pe piața două noi hărți extrem de utile și bine făcute, pentru drumeție și ciclism.

Prima hartă este cu munții Bucegi (1:33.000), fiind cu coordonate GPS (extrem de utile pentru calcule) și care acoperă inclusiv zona de tranzit dintre Bucegi – Leaota – Piatra Craiului – Postăvaru. Astfel, harta munților Bucegi este bună atât pentru trasee în interiorul acestui masiv, cât și pentru realizarea de traversări în masivele învecinate.

A doua hartă este absolut inedită și prezintă zona Colinelor Transilvaniei: podișul Hârtibaciului – valea Târnava Mare. Este o hartă care se adresează atât celor care vor să meargă în această zonă pe jos, dar mai ales pasionaților de ciclism. Ca și cealaltă, harta Colinelor Transilvaniei are coordonatele GPS atât de utile celor care vor să facă diferite calcule pe hartă.

Acoperă zona largă a satelor săsești aflate la nord de valea Oltului, cuprinsă între Sibiu  - Făgăraș (la sud) și Sighișoara (la nord).

Toate hărțile pot fi găsite pe site-ul Rucksack Shop, cu distribuție și vânzare în toată țara

 

 

Mâncarea Lyofood folosită în pregătirea pentru altitudine

Lyofood in Romania

În vara 2015, o echipă de patru alpiniști români va încerca să urce pe vf. Khan Tengri (7.010m) din munții Tian Shan (Khazahstan).

În cadrul expediției, în taberele de altitudine alpiniștii vor utiliza mâncarea liofizată produsă de Lyofood care, pe lângă aportul absolut necesar de nutrienți, oferă un meniu bogat și variat (mâncare cu carne și vegetariană, inclusiv vegană) și absolut natural (fără coloranți sau aromatizanți sintetici).

În timpul unei recente ture de verificare a nivelului de pregătire fizică, care a avut loc în Carpații românești, membrii expediției s-au bazat exclusiv pe mâncarea noastră. Astfel, în doar două zile cu bivuac improvizat în pădure, alpiniștii au putut fi capabili să parcurgă aprox. 50km pe orizontală și peste 5.000m diferență de nivel.

”Am fost mulțumită de meniurile outdoor, din ce am încercat până acum. Mi-a plăcut că există și mâncare vegetariană și vegană care în același timp asigură aportul caloric necesar după o zi solicitantă din punct de vedere fizic. Mi-ar plăcea să văd mai multe sortimente de acest tip” (Sabina Radu, București).

Află mai multe despre meniurile Lyofood

 

 

 

 

Astăzi rucsacul ABS mi-a salvat viața. Mulțumesc!

rucsac ABS in action

Ca magazin de echipament montan, ne-am specializat de ani de zile în importarea și distribuirea unor echipamente de foarte bună calitate care, printre altele, îți pot salva chiar viața.

Aceste produse pot fi apreciate la adevărata lor valoare de cei care se expun frecvent pe munte, schiori, alpiniști, snowboarderi sau membrii Societății Ghizilor și Liderilor Montani (SGLM) din România.

Un simplu SMS primit zilele trecute, ne-a confirmat că eforturile noastre din ultimii ani, de a aduce echipament tehnic de calitate, pe o piață a produselor ieftine – așa cum este România, nu au fost în zadar:

”Astăzi rucsacul vostru mi-a salvat viața. Mulțumesc!”.

Un mesaj primit de la unul din utilizatorii români ai rucsacului ABS, echipament de salvare din avalanșă pe care-l aducem în România de aproape 10 ani.

În urma discuțiilor pe care le-am avut cu persoana prinsă de avalanșă, vă putem oferi câteva detalii despre avalanșă:

Vezi mai multe fotografii

Data: sâmbătă, 7 martie 2015. Munții Leaota (zona vf. Sf. Ilie).

Activitatea: grup cu snowmobilele.

Tipul avalanșei: depozit de plăci de vânt

Expunere: avalanșa a avut loc pe o pantă de aprox. 35 grade înclinație (mai mare imediat sub creastă), cu expunere nord – vestică

Avalanșa s-a declanșat o dată cu ruperea unei cornișe de zăpadă și a plăcilor de vânt formate în depozitul de acumulare de sub creastă, ca urmare a supraîncărcării zăpezii cu snowmobilul.

La punctul de plecare, pe linia de fractură de aprox. 40m lungime, grosimea stratului de zăpadă a fost de aprox. 3m (depozit creat de vânt).

Avalanșa în plăci s-a pornit în gol alpin, dar mai jos a fost canalizată de-a lungul unui vâlcel cu copaci, prin pădure.

Persoana prinsă în avalanșă a declanșat rucsacul și a curs cu zăpada, menținându-se tot timpul la suprafață cu mișcări de înot. După aproximativ 80-100m de curgere cu avalanșa, a reușit să se prindă de crengile unui brad, smulgându-se din zăpada care a continuat să curgă pe vâlcel.

Dacă localizarea persoanei din avalanșă de către coechipieri a fost rapidă și nu a fost nevoie de săparea în zăpadă – acesta fiind la suprafață și fără lovituri, s-a muncit aprox. 4 ore pentru localizarea și dezgroparea snowmobilului din zăpadă.

Încă o avalanșă cu final fericit, dacă se poate spune așa, mulțumită rucsacului original ABS Twinbag.

”Stay on top to stay alive” – motto-ul celor de la ABS, s-a confirmat încă o dată.

Mâncare sănătoasă în mijlocul naturii

Lyofood Vegan

Azi nu mai este un lucru necunoscut faptul că produsele alimentare care pot fi găsite în mod curent pe rafturile din magazine, sunt ultra procesate și cu numeroase adaosuri pentru a le menține culoarea, mirosul, aspectul și mai ales, pentru a fi ”gustoase”. Cei mai mulți români încă ignoră să se uite pe etichetele produselor alimentare.

De regulă, atunci când mergem pe munte, ne interesează să avem ceva de mâncare (orice ușor transportabil!) și mai apoi ținem cont de conținutul a ceea ce ne potolește foamea.

Lyofood este o companie germano-poloneză, care s-a specializat pe producerea de mâncare pentru activitățile outdoor, doar din ingrediente naturale, fără conservanți sau coloranți artificiali.

Am putea spune că regula Lyofood este ”fără chimie” în mâncare. Ba mai mult decât atât, pentru a se asigura de calitatea produselor folosite în mâncare, o parte din acestea sunt cultivate direct de ei.

Produsele Lyofood au câștigat prestigiosul premiu ”Gold – Outdoor Industry Award 2013” iar în sezonul 2014/2015 au intrat din nou pe lista produselor finaliste, datorită metodei revoluționare folosite în prepararea alimentelor pentru activitățile outdoor.

Spre bucuria adepților mersului în natură vegetarieni și mai ales vegani, în meniurile Lyofood se găsesc mâncăruri adresate acestora precum meniul vegan (orz, linte, risotto, avocado) sau cel vegetarian (paste cu spanac);

Evident, nici ”carnivorii” nu sunt lăsați deoparte. Izolați în cort sau prin cine știe ce colț uitat de lume, aceștia se pot delecta cu o porție zdravănă de varză acră cu carne (meniu tradițional polonez) sau gulaș de porc cu arpacaș, ca să nu mai vorbim de meniurile exotice mexicane sau asiatice.

Așa cum ne-am specializat de ani de zile să aducem în România produse de calitate, precum șosetele impermeabile Sealskinz sau rucsacul de avalanșă ABS, din 2015 aducem în România o mâncare sănătoasă pentru a fi consumată în mijlocul naturii.

Așteptăm semnalele d-voastră privind calitatea mâncării Lyofood și până atunci, nu rămâne decât să vă urăm ”Poftă bună!”

 

 

 

 

 

Am încheiat un prim atelier despre zăpadă și avalanșe

atelier avalanse

La finalul anului 2015, între Crăciun și Anul Nou, am organizat un prim atelier de educație hivernală pentru publicul român, din acest sezon, în care am discutat în detaliu despre zăpadă și avalanșe: cristale, profile, metode de testare a stabilității, echipamente de salvare…

Vezi mai multe poze

Prima zi a atelierului a fost dedicată analizei în detaliu a zăpezii: tipuri de cristale, densitatea straturilor, coeziunea dintre ele, metode diferite de testare a stabilității.

A doua zi, ne-am concentrat asupra utilizării corecte și eficiente a echipamentelor de salvare din avalanșă (kitul standard lopată, sondă, DVA), inclusiv activarea unui rucsac ABS.

Participanții la atelier au avut ocazia să descopere ce înseamnă să lucrezi contra cronometru în căutarea unei victime îngropate, metode de sondare și dezgropare din zăpadă.

Acest atelier a fost organizat în parteneriat cu faimoasa firmă ABS din Germania, cea care produce azi cel mai performant echipament de salvare din avalanșă (97% șanse de supraviețuire din avalanșă) precum și cu colegii de la Rucksack  Mountain Guides.

Următorul atelier despre avalanșe îl vom organiza la finalul lunii februarie. Persoanele care doresc să se înscrie și să participe la acest atelier, sunt rugate să ne contacteze.

 

 

 

 

 

Atelier despre avalanșe

atelier avalansa

Iarna a sosit și în Carpați, iar o dată cu aceasta, riscul avalanșelor de zăpadă.

Ca și în anii anteriori, organizăm pentru clienții noștri un curs de instruire în domeniul riscurilor specifice iernii, discutând în mod special despre avalanșele de zăpadă. Două zile de exerciții practice în zăpadă, combinate cu prezentări și discuții teoretice la căldura unei cabane.

În acest sens, pentru acest curs colaborăm direct cu partenerul nostru din Germania – firma ABS, cea care l-a inventat și produce azi, cel mai performant echipament de salvare din avalanșă: rucsacul ABS.

Conform statisticilor prezentate de către Institutul Elvețian pentru Studiul Zăpezii și al Avalanșelor în toamna lui 2010, rucsacul ABS Twinbag oferă 97% șanse de supraviețuire într-o avalanșă, spre deosebire de toate celelalte echipamente existente azi pe piața mondială, cu o rată de supraviețuire sub 50%.

Lectorii care vor susține acest curs sunt colegii de la Rucksack Mountain Guides, membri ai Societății Ghizilor și Liderilor Montani (SGLM), singura organizație profesională din România afiliată internațional (UIMLA).

Află mai multe detalii despre acest curs.

Mai multe informații instructive despre avalanșe, se pot afla în amuzantul film făcut de italieni

 

 

 

 

Un alt supraviețuitor din avalanșă. Mulțumită rucsacului ABS

Abs

Géraldine Fasnacht a fost prinsă de avalanșă în aprilie 2014.

Ca snowboarder profesionist, a fost și este conștientă de riscurile meseriei și evident că știe foarte bine cum să le controleze. Întotdeauna a fost atentă la toate detaliile, făcând permanent o planificare meticuloasă și detaliată.

Drept dovadă, de-a lungul anilor a reușit tot timpul să evalueze corect riscul, să-l controleze și să-l minimalizeze.

Totul a fost ok până în aprilie 2014, când a fost prinsă de avalanșă cu minime șanse de evadare din ea. Mulțumită rucsacului ABS Twinbag, astăzi este în viață să ne povestească.

Vezi filmul video

Rămâi la suprafață, pentru a rămâne în viață” este unul din principalele motto-uri ale firmei ABS.

Mai multe despre rucsacii ABS în România, vânzare și service post-vânzare, găsiți în paginile site-ului nostru.

Vă stăm la dispoziție online și la telefon, pentru orice fel de informații doriți cu privire la acest echipament de salvare.

 

 

 

 

Recomandări urgente pentru ajustarea rucsacilor ABS

ABS_Vario_Base-Unit_inflated

Recent, inventatorul și producătorul rucsacilor ABS (Germania), echipament de salvare din avalanșă, a făcut public un anunț cu privire la o problemă depistată la unitățile de bază Vario (Base Unit) produse în perioada 2011/2012.

S-a constatat că, după o perioadă de timp în care compartimentele baloanelor nu au mai fost deschise deloc (după lunile de vară), adezivul Velcro se lipește atât de bine încât nu se mai deschide la activarea sistemului de salvare. Acest lucru împiedică ieșirea baloanelor de aer în exterior.

Toți proprietarii de rucsaci ABS modelul Vario, care au numărul de serie începând cu 612 sau 712, sunt rugați să contacteze direct firma ABS printr-un formular online.

Imediat ce primește formularele online completate, producătorul german va trimite tuturor clienților săi, în mod gratuit, adeziv Velcro nou și croit special pentru unitățile de bază modelul Vario, cu tot cu instrucțiunile necesare.

Dacă sunt nelămuriri și aveți nevoie de informații suplimentare, vă rugăm să ne contactați direct.

Noul sezon de iarnă bate la ușă, prin zona înaltă a Carpaților. Este timpul ca echipamentul de avalanșă să fie scos la lumină și să fie verificat.

Ture faine!

Lansare de carte și întâlnire alpiniști veterani

_stire magazin

În perioada imediat următoare, pentru pasionații de munte și alpinism se pregătesc două evenimente interesante și destul de rare în lumea românească.

Primul eveniment este lansarea oficială a cărții ”Tributul Hazardului” de Mircea Noaghiu, apărută recent la editura România Pitorească, carte ce poate fi achiziționată online.

Lansarea va avea loc în Brașov, la Centrul Cultural Reduta vineri, 19 septembrie a.c, cu începere la ora 18.00

Cu această ocazie, cei prezenți vor avea ocazia să discute direct cu autorul, să obțină autografe și mai ales, să urmărească câteva imagini video de colecție, cu alpiniști români, filmate de Mircea Noaghiu încă din anii 50.

Accesul gratuit.

Al doilea eveniment cultural este întâlnirea veteranilor din alpinismul românesc, eveniment anual organizat de către Clubul Alpin Român (CAR) la Căminul Alpin din Bușteni, în weekendul 27-28 septembrie a.c.

Cei interesați să participe la acest eveniment, sunt rugați să-l contacteze pentru detalii pe Dan Vasilescu (nr. de tel la cerere).

 

Partener oficial al Societății Ghizilor și Liderilor Montani (SGLM)

Anuar SGLM 2012

Societatea Ghizilor și Liderilor Montani (SGLM) este o organizație profesională a ghizilor montani români, afiliată internațional la UIMLA (Uniunea Asociațiilor de Lideri Montani Internaționali).

Încă din primul an de funcționare, SGLM centralizează activitatea membrilor săi, pentru a exista o imagine generală, de ansamblu, asupra activității de turism montan activ în România. Rezultatul este un anuar statistic, document unic în România de azi.

Pe baza acestui document, membrii SGLM pot să aibă o viziune asupra grupelor montane cele mai solicitate, categorii de activități și alte informații statistice relevante, pentru a-și putea organiza mai bine activitatea profesională în viitor.
De asemenea, aceste informații sunt utile autorităților din turism, locale sau naționale, cărora în acest moment le lipsesc cu desăvârșire un astfel de document statistic.

Anuarul SGLM este relevant, în primul rând pentru activitatea membrilor săi.
Însă, deoarece SGLM are acoperire națională, cu membri activi în principalele zone turistice montane românești, se poate folosi, într-o oarecare măsură și pentru a obține o imagine de ansamblu asupra turismului montan organizat din România.

Pentru că suntem un magazin de munte cu echipament profesionist și consacrat pe plan internațional, a fost ușor să devenim parteneri oficiali ai Societății Ghizilor. O colaborare benefică pentru ambele părți.

Pe de o parte, noi furnizăm ghizilor montani membri SGLM echipament tehnic pentru testare în condiții normale de lucru și alte beneficii de care un profesionist are nevoie în activitatea curentă pe munte. Pe de altă parte, membrii SGLM ne furnizează informații reale, de prima mână, privind comportamentul echipamentului în condițiile din România și nu numai.

Feedback-ul pozitiv îl vom putea folosi în relația directă cu clienții noștri, în timp ce feedback-ul negativ – dacă există așa ceva, este util pentru a ști ce probleme sunt cu produsele respective și eventual, să renunțăm la ele.

Pentru că ne place să punem în vânzare doar echipament în care avem noi înșine încredere!

 

 

 

Noi cărți de munte la Rucksack Shop

Am indragit muntii

Ne face plăcere să vă anunțăm că am adus în cadrul magazinului Rucksack, alte câteva titluri de munte valoroase, cărți care au apărut în ultima perioadă pe piața românească.
Astfel, pe lângă cărțile și hărțile de munte pe care le aveam deja în stoc, am mai adăugat nume importante din literatura românească de munte, atât beletristică cât și ghiduri de cățărare. Acum ne putem mândri că avem una din cele mai bogate colecții de literatură montană românească, disponibilă tuturor celor pasionați.

1. Tributul Hazardului de Mircea Noaghiu – a cincea carte publicată de cunoscutul alpinist și scriitor brașovean, după alte trei volume de beletristică și un volum de poezii. Este și ultima apariție (a noua) în Colecția Verde publicată de editura România Pitorească.

2. Amintirile unui alpinist și aviator de Niculae Baticu – o reeditare a unei cărți extrem de valoroase despre începuturile cățărării românești, în anii 30-40;

3. Am îndrăgit munții de Ionel Coman – o altă reeditare a unei populare cărți de munte și cățărare, scrisă de cel mai prolific autor român de literatură montană de după război, brăilean de origine și brașovean prin adopție;

4. Vraja Bucegilor de Nestor Urechia – o faimoasă carte de munte din anii interbelici, scrisă  de unul din pionierii ascensiunilor în munții Bucegi, la începutul secolului XX;

5. Cheile Bicazului – ghid de cățărare de Wild Ferenc – a doua ediție a celui mai bun topo cu traseele clasice din cheile Bicazului, care conține toate informațiile necesare pentru a parcurge în siguranță faimoasele trasee din Bicaz.

Cu atâtea noi titluri, aproape că nu mai contează dacă în weekend plouă și se anulează tura la munte!

Vă dorim lectură plăcută și promitem că vom încerca să aducem pe site-ul nostru, toate cărțile de munte care apar în limba română și care merită, într-adevăr, să facă parte din biblioteca unui pasionat.

Apariție nouă: cartea ”Alpinistul fără mâini… și fără picioare”

Cartea "Alpinistul fără mâini... şi fără picioare"

În iarna 1998/1999, o echipă de doi tineri alpiniști britanici intră în peretele nordic din Les Droites, masivul Mont Blanc, într-o tentativă de ascensiune hivernală. Cei doi – Jamie Fisher și Jamie Andrew – nu erau novici, ci aveau un bagaj serios de cunoștințe în domeniu (două tentative de iarnă în Eiger și în Garhwal, succese diverse în Alpii etc.).

După ce reușesc să urce peretele nordic de 1.000m într-o zi jumătate (iarna!), o furtună îi lovește din plin, în partea finală a traseului, obligându-i să se oprească în creasta somitală pentru bivuac, într-o șa cunoscută sub numele de ”breșă”, locul unde se termină mai multe trasee faimoase din perete. Pe parte opusă peretelui, urma retragerea relativ simplă (comparativ cu peretele nordic), pe ghețarul din spate și până la cabana Couvercle. O retragere pe care nu au mai făcut-o niciodată.

Furtuna continuă de zăpadă, urmată de un vânt puternic și frig extrem (până la -60 în combinație cu vântul), i-a determinat pe cei doi Jamie să rămână blocați în creastă, singurul loc orizontal și ferit de avalanșe. Deși relativ bine echipați și pregătiți, rezistența celor doi se erodează de la o zi la alta, pentru ca, după cinci nopți de coșmar, să fie scoși cu elicopterul în extremis, într-o fereastră de acalmie a furtunii. Doar unul din cei doi Jamie mai era în viață, al doilea murind de hipotermie.

După coșmarul de pe munte, Jamie Andrew se trezește înapoi la viață într-o lume total nouă: cea a persoanelor cu handicap. Datorită degerăturilor suferite, la mai puțin de 30 de ani devine una din puținele persoane din lume cvadruplu amputate.

Urmează povestea ascensiunii înapoi la viață, pe care Jamie trebuie s-o facă, de data asta fără mâini și fără picioare, echipat doar cu un psihic puternic. Și reușind, de data asta!

O carte fascinantă despre munte și psihologia umană, care poate fi achiziționată din magazinul nostru.

O istorie a protecţiilor mobile: apariţia nucilor

nuci Spuds

Cu peste jumătate de deceniu în urmă, Marian Anghel a publicat un interesant articol despre istoria protecţiilor mobile, pasive (nucile) şi active (friendurile).

Preluăm aici prima parte a acestei istorii interesante privind evoluţia protecţiilor mobile, cu promisiunea că vom reveni şi cu partea a doua.

NU ESTE NEAPĂRAT NEVOIE…

Alpiniştii britanici au demonstrat, de-a lungul timpului, că nu este neapărat necesar să fii înconjurat de munţi, pentru a practica alpinismului…

Ei au urcat în premieră vârfuri importante din Alpi, Caucaz, Anzi, ei au înfiinţat primul club alpin din lume (Alpine Club, 1857), ei au deschis primele trasee de alpinism tehnic (A.F. Mummery, Grepon – Alpi, 1881), ei au făcut primele expediţii la altitudine…

Tot alpiniştii britanici au arătat că poţi să te caţări şi în afara muntelui şi alpinismului (mountain-eering), urcând micii pereţi de stâncă din insulele britanice ce seamănă aşa mult cu Măcinul dobrogean, făcând parte de altfel, chiar din acelaşi lanţ geologic.

Paul Preuss, unul din pionierii căţărării “by fair means”

Aşa a apărut la ei termenul de „climbing” total separat de „alpinism”, o chestie unică şi ciudată la momentul respectiv: începutul secolului XX.

Abia după aproape 70 de ani, în alte ţări s-a dezvoltat căţărarea în afara muntelui, separată de alpinism, activitate numită în România „escaladă” (prin preluare directă din similarul cuvânt franţuzesc).

Tot britanicii au fost cei care, începând cu anii `20-`30, au continuat filosofia lui Paul Preuss, de căţărare fără pitoane, „by fair means”… folosind pentru protecţie împotriva căderii, pietricele înţepenite în fisuri.

Căţărătorii britanici au evitat utilizarea pitoanelor nu din motive ecologice, cum este cazul astăzi, peste tot în lume, dar din motive pur etice, fiind considerat total înjositor să baţi pitoane. Astfel, de comun acord, comunitatea căţărătorilor britanici a decis să interzică utilizarea lor pentru a urca micii pereţi din insule.

EPOCA DE PIATRĂ

Una din primele ascensiuni cu pietre pe post de protecţii, a fost pe traseul „Piggot`s Climb” (Ţara Galilor), realizată de Morley Wood în 1926!

Foarte multe trasee deschise în acei ani, mai ales în anii `40 – `50, au fost urcate în acest mod, de-a lungul liniilor naturale (fisuri, hornuri), folosind exclusiv protecţii naturale: pietricele înţepenite, bucle de coardă pe după ţancuri, clepsidre.

În Anglia, la baza traseelor, era un lucru obişnuit ca cei care se căţărau să-şi umple buzunarul cu numeroase pietricele, de dimensiuni şi forme variate.

În 1954, britanicii Joe Brown şi Don Whillans au folosit astfel de pietricele în ascensiunea feţei vestice din Aiguille de Blaitiere (Chamonix, Alpi). Echipa franceză care a repetat traseul, imediat după premieră, au declarat că englezii erau nişte căţărători mutanţi. Nu ştiau tehnica cu pietricele!

Pentru a se prinde de pietricele înţepenite, britanicii foloseau cordelină de 5-7-10mm pe care, pentru a o face rigidă, o fiebeau în sirop de zahăr!

EPOCA DE FIER

La mijlocul anilor `50, pietricele au fost înlocuite cu piuliţe metalice, Jack Soper fiind unul din „responsabilii” acestei evoluţii. Este greu de spus exact cine a venit cu ideea, pentru că ele au început să fie utilizate aproape simultat, în mai multe zone din Anglia.

Modul de utilizate a piuliţelor era acelaşi, ca şi în cazul pietricelelor, evoluţia constând în bucla de cordelină deja introdusă prin piuliţă, astfel fiind mai uşor de transportat.

În drum spre peretele Cloggy (Clogwyn dur Arddu, Ţara Galilor), Jack Soper şi Dave Gregory adunau piuliţe vechi, de pe calea ferată ce leagă Snowdon cu Llanberis. Chiar exista o superstiţie atunci, ca dacă vor găsi măcar o piuliţă, atunci vor avea success în ascensiunile din acea zi!

PRIMA NUCĂ METALICĂ

Nucile MOAC şi Acorn

În 1961, un inginer mecanic din Sheffield, John Brailsford, a creat prima nucă, botezată „Acorn”, dintr-un aliaj de aluminiu. Ea a început să fie scoasă pe piaţă de către Roger Turner Mountain Shop, în Nottingham.

Cum multe trasee dificile erau abordate prin tehnica bavarezei sau a cheilor de mână, era nevoie de protecţii mai mari, pentru fisuri mai largi. Tot John Brailsford a fost cel care a făcut primele nuci din lemn de balsa (o specia din America de Sud) de formă tronconică.

Realizată apoi din aluminiu, a apărut nuca MOAC, folosită de nume mari din alpinismul britanic. Pentru ancorare, era folosită o buclă de coardă de 9mm diametru, ceva mai groasă şi mai rezistentă la tăiere.

Charles Curtis este printre primii care a construit nucile pe cablu metalic, inspirându-se din scările speologice folosite de cei din clubul universităţii din Sheffield. Primele prototipuri au fost un eşec, o nucă cedând în timpul repetării traseului „Vector” din Tremadog. Jack Soper a căzut într-o bavareză finală, cablul nucii explodând la şoc. Problema care era cu îmbinarea cablului a fost rezolvată ulterior.

În anii `60 au apărut mai multe modele de nuci, precum „Spud” (produse de John Earnshaw), „Murphys” (Terreence Murphy), „Crackers” (Trevor Peck), Troll (Tony Howard).

INDUSTRIALIZAREA NUCILOR

În 1966, într-un fost cinematograf, a luat fiinţă firma „Clogg” – proprietari Denny Moorhause şi Shirley Smith. O zi bună de muncă la Clogg era considerată, pe atunci, ziua în care se produceau 24 de nuci!

La finalul lui 1966, Denny Moorhouse a realilzat primele nuci hexagonale, model ce a inspirat ulterior multe altele. Numărul 6 era botezat „Jumbo” iar numărul 7 „Mammoth”.

În scurt timp, Clogg a devenit sinonim cu termenul „nuci”, la nivel mondial, reuşind ca până la începutul anilor `70 să producă o gamă variată de nuci pasive, pentru fisuri diverse.

NUCILE ÎN SUA

În Statele Unite, printre primii care a introdus şi promovat nucile a fost Royal Robbins. Înarmat cu un set de nuci cumpărate în 1966 din Marea Britanie, de la magazinul lui Joe Brown (Llamberis), împreună cu soţia lui a reuşit să urce doar cu nuci, în premieră, traseele „Boulderfield” şi „Nutcracker”.

Yvon Chouniard în zilele noastre

De asemenea, un rol important l-au avut şi cele câteva articole publicate de Robbins precum „Nuts to you” (1967 – Summit) sau „Preserving the cracks” (1972 – American Alpine Journal). Baterea şi scoaterea repetată a pitoanelor distrugeau în mod ireversibil fisurile, aşa că utilizarea nucilor erau cea mai bună variantă!

Doug Robbinson a tratat acest subiect în catalogul firmei „Chouinard” din 1972, într-un articol intitulat „The whole art of protection”. Yvon Chouinard a fost cel mai mare producător de pene în SUA, la vremea respectivă şi tot el este cel care a realizat a doua ascensiune a lui „Nutcracker” împreună cu… Royal Robbins.

În 1971, Chouinard a scos pe piaţă primele nuci hexagonale regulate, inventate de el şi Tom Frost. Faţă de modelul britanic, nucile americane erau mult mai evoluate, dar nu permiteau montarea decât în 3 poziţii.

Chouinard continuă să scoată noi tipuri de nuci pe piaţă: „Stoppers” (1972), excentricele „Polycentric” (1974) – ce permiteau montarea în 4 poziţii, „Tube” şi „Crack’n-Ups” (1975), reuşind să creeze un adevărat arsenal de echipament pentru noua tehnică „curată” de căţărare.

De-a lungul timpului, în Statele Unite apar mai multe tipuri de nuci şi dispozitive de protecţie sau înaintare, multe supravieţuind până azi: „Cooperhead” (1968), „Foxhead” (1970), „Arrowhead” (1974) – realizate de Bill Forrest, „Tricam” (1973, Greg Lowe).

REVOLUŢIA NUCILOR TRAPEZOIDALE

În Anglia de la finalul anilor `70, Mark Vallance – proprietarul de la recent înfiinţata Wild Country, îmbunătăţeşte în mod radical nucile trapezoidale clasice, producând primele nuci curbate ce permitea fixarea lor în fisură, în trei puncte distincte.

Aşa a apărut pe piaţă setul de nuci „Rocks” produs până azi de firma Wild Country, care sunt disponibile şi în România, pe lângă cele micro şi excentrice.

De-a lungul timpului, nucile au evoluat considerabil, de la simple pietricele şi piuliţe, până la nucile curbate cu cablu metalic sau „nucile active” (ballnuts, friendurile  şi nu numai) cele din urmă fiind scoase pe piaţă tot de Wild Country. Şi o dată cu acestea, a evoluat şi etica „clean climbing” în căţărarea mondială.

Final de curs. Stagiu de big wall. Buila 2002

Astăzi, utilizarea protecţiilor mobile nu mai este un lucru ce ţine exclusiv de etica şi stil, cât mai ales de protecţia mediului şi a pereţilor de stâncă epuizabili, locul de joacă al căţărătorilor.

În România, protecţiile mobile au fost folosite doar sporadic, de o mână de alpinişti şi căţărători mai conectaţi în vreun fel, la tendinţele din occident, în anii `80 – `90.

Primul stagiu de pregătire tehnică şi etică în „clean climbing” şi big wall, a avut loc abia la începutul anilor 2000 (Buila Vânturariţa, 2002), fiind organizat de alpinistul francez de origine română Leslie Fucsko.

Prima zonă din ţară în care s-a promovat în mod constant căţărarea cu protecţii mobile (stilul tradiţional britanic, mai pe scurt “trad”) existând chiar un Cod Etic în acest sens (din 2002!), a fost şi cea mai nouă zonă de căţărare din ţară, dezvoltată la mijlocul/finalul anilor 90: munţii Măcin (granit) şi cheile Dobrogei (calcar).

Astăzi, numărul pasionaţilor români de stilul “trad” de căţărare este în creştere naturală, deşi încă departe de nivelul din alte ţări.

BIBLIOGRAFIE

BCM – The first 50 years

un articol de Stéphane Pennequin

Hărţile tale de drumeţie şi ciclism

harta Macin

Ca să poţi merge pe munte şi nu numai, pe potecă de picior sau pe traseu de bicicletă, ai nevoie de o hartă a zonei.

Noua colecţie de hărţi pe care am pus-o în vânzare, hărţi produse de oameni pasionaţi şi care lucrează efectiv în teren, nu doar în birou, vine să completeze un uriaş gol care există în acest domeniu.

Hărţile produse de echipa Zenith au câteva atuuri esenţiale:

1. Din punct de vedere tehnic:

- majoritatea hărţilor sunt detaliate şi folosesc o scală standardizată internaţional (1:25.000 sau 1:50.000), ceea ce le face uşor de folosit celor obişnuiţi cu hărţile de calitate din Alpi (tot mai mulţi);

- multe dintre ele (încă nu toate) au caroiajul GPS real cu grade şi minute (nu doar desenat), ceea ce este o noutate în România. Acest lucru este standard de ani de zile, la hărţile de munte şi outdoor din alte ţări;

- culorile folosite sunt potrivite, pentru a fi citibile cu uşurinţă şi fără să te uiţi cu lupa la text;

2. Din punct de vedere fizic:

- hârtia este de calitate, plastificată, ceea ce le face mai rezistente la uzură;

- dimensiunea hărţilor (680/840mm) este potrivită şi comodă, pentru a fi desfăcută în teren;

3. Din punct de vedere informativ

Acesta este, de fapt, cel mai important atuu al hărţilor produse de Zenith. Ele sunt rezultatul unei munci reale în teren, cu GPS-ul şi prezintă atât traseele de drumeţie şi ciclism, cât şi alte obiective turistice interesante în zona respectivă.

De asemenea, au fost publicate hărţi pentru zone turistice prea puţin popularizate până acum, în rândul românilor, precum zona Sighişoara sau munţii Măcin.

Una peste alta, noile hărţi pe care le-am pus în vânzare la librăria online Rucksack, se adresează oamenilor activi şi pasionaţi de mişcare, indiferent dacă la picior sau pe bicicletă, care doresc să folosească o hartă care este ceva mai mult, decât o hârtie frumos colorată.

Bicicliştii sunt invitaţi la ture pe ploaie

IMG_0538_

Un pasionat al activităţilor în aer liber, nu se va speria niciodată de ploaie şi vreme rea. Bine echipat, el îşi va continua tura de drumeţie sau pe bicicletă, indiferent de vreme.

Pentru pasionaţii de bicicletă avem o veste bună: nu mai este nevoie să pedalaţi uzi din cap şi până-n picioare! De acum, există posibilitatea să pedalaţi uscaţi şi în cap şi la picioare, ba chiar şi la mâini.

Asta pentru că am adus produsele de vară pentru ciclism, impermeabile 100% la apă, concepute şi produse de britanicii de la Sealskinz.

Cei care sunt curioşi, pot vedea ce înseamnă şosete de ciclism impermeabile la apă şi noroi utilizate din plin prin apă şi nămol. Iar pe paginile site-ului se pot vedea mai multe modele de şosete impermeabile, potrivite pentru încălţămintea de ciclism, disponibile în România.

Pentru protecţia capului de apă, am adus şapca de ciclism impermeabilă, cu un design bine conceput, pentru a fi purtată sub cască şi să ferească ochii atât de picăturile de ploaie cât şi de soare.

Bineînţeles, la acestea se adaugă diferite tipuri de mănuşi cu degete şi fără degete, fie special concepute pentru bicicletă, fie pentru uz mai general.

Atunci când eşti echipat corespunzător, tot timpul ai vreme frumoasă în faţa ochilor!

 

Bike Marathon 4 Mountains

Sealskinz in action

După concursul de alergare şi schi alpinism din martie a.c., circuitul “Carpathian Man” continuă cu o nouă etapă.

De data aceasta, concursul este dedicat bicicletelor. Ce spune chiar organizatorul:

Bike 4Mountains este o cursă dificilă, solicitantă, care cere permanentă atenţie şi experienţa participării la alte maratoane. Este o cursă cu urcări tari şi coborâri tehnice, cu împins şi cărat bicicleta pe single trail-uri şi pe drumuri cu trafic deschis, pe piatra, pământ sau iarbă, prin apă, pe asfalt sau pe rădăcini, este o cursă care îţi va stârni trăiri diverse … ”

Ca sponsori şi importatori ai echipamentului impermeabil Sealskinz, suntem alături de organizatori în susţinerea acestei etape a trofeului “Carpathian Man”.

Succes tuturor participanţilor!

De asemenea, le urăm să folosească cât mai puţin echipamentul Sealskinz, pentru că acesta funcţionează perfect mai ales prin noroi şi bălţi, pe ploaie, frig şi ninsoare. Abia atunci Sealskinz îşi face treaba de protejare a picioarelor, mâinilor şi a capului. Să sperăm că nu va fi cazul!