Lucian Clinciu. Câteva vorbe înainte de plecare…
Suntem acasă la Luci Clinciu, în Zărneşti, în faimoasa lui bucătărie unde aproape în fiecare zi, pe lângă membrii familiei, mai este cineva extra, venit să-şi cumpere schiuri sau să şi le repare, să-şi decupeze pieile de focă, să ajute la pregătirea unui concurs precum MPC sau să închirieze echipament.
Nimic nu anunţă faptul că peste aproape 30 de ore, Lucian va pleaca pentru o lună în circuitul solitar al Carpaţilor româneşti, pe schiuri, în alergare şi pe role – în zona de asfalt.
Am să te rog să explici mai pe îndelete traseul pe care doreşti să-l parcugi.
- Nu am traseul detaliat, pentru că este încă o necunoscută şi pentru mine. Am trasat aşa, nişte puncte mari, nu l-am concretizat.
Pot să îţi spun în mare, ochiometric:
Sarmisegetuza – munţii Şureanu – Ampoiţa – Trascău (ziua 1)
Ampoiţa – Roşia Montană
Roşia montană – Băişoara, apoi la Padiş.
Padiş – Vlădeasa
După ce trec drumul naţional o să văd.
Este mai puţin montan pe acolo, dar totul este pe jos. Maşina este de suport şi mă întâlnesc cu ea o dată sau de mai multe ori pe zi, dar pot fi şi situaţii în care nu mă întâlnesc cu ea mai multe zile.
Apoi Gutâi – munţii Lăpuşului – un pic de Ţibleş – Rodnei – Suhard.
Vatra Dornei este un punct clar unde am să ajung.
Urmează Căliman – Bistriţei şi Ceahlăul.
Hăşmaş – Ciuc – Nemira – Vrancei – Penteleu – lac Siriu.
Ciucaş – Piatra Mare – Postăvaru – Bucegi.
Bucegi – Piatra Craiului şi vedem, poate dau o fugă şi acasă.
Iezer – pe muchia Oticului – Făgăraş.
În Meridionali, în mare parte repet traseul de acum doi ani dar, de exemplu, data trecută am urcat în Făgăraş prin Rudăriţa, acum merg pe sus, prin Iezer.
Turnu Roşu – Cindrel – din nou Şureanu (muchia principală, de data asta).
Dacă mai am chef, continui mai departe, dacă nu, curbă la dreapta şi mă opresc la Sarmisegetuza.
Depinde şi de timp.
Pentru arcul Carpaţilor mi-am rezervat 30 de zile, dar nu sunt bătute în cuie. Dacă voi continua, merg în Retezat – partea principală, Ţarcu, Godeanu, Cernei şi Herculane.
Mergem să facem o baie acolo…
Lucian zâmbeşte, în timp ce mai butonează la laptopul de pe masă.
Cum o să mergi pe munte, care crezi că va fi raportul alergare – schi?
- Nu ştiu, îmi este greu să estimez căci depinde şi de zăpadă, dar cred că alergarea va fi undeva în jur de 70%.
Estimez să fac schi în zona Meridionalilor şi oricum, în zona mai înaltă peste 2.000 de metri. Acum nu ştiu dacă şi se merită peste tot.
De ce va fi startul la Sarmisegetuza? Care este mesajul pe care vrei să-l transmiţi cu această ocazie?
- Ceea ce vreau eu să fac, are un fel de legătură cu strămoşii noştrii. Cred că este important să ne mai aducem aminte de istorie şi legăturile noastre cu Carpaţii, de tradiţie şi de valorile noastre.
Îmi place ideea şi circuitul ăsta are şi obiective legate de eco turism. Vreau să promovăm şi un alt tip de turism, nu doar cel 4×4, nu enduro….
Hai să conservăm ceea ce avem, natură, tradiţii..
Acum doi ani, când am alergat toţi Meridionalii, frumuseţile şi tradiţiile noastre erau cam pe la jumătate… peste tot se taie, nimic nu mai contează.
Cum ţi-a venit ideea asta?
- Cum mi-a venit ideea ? Nu este o idee nouă. Sunt zeci de oameni care au făcut treaba asta, cu maşini, pe bicicletă, pe jos, cu diferite legături între grupele montane.
Este important să ai viziunea asta, măcar o dată în viaţă să faci chestia asta.
Ca echipă de susţinere s-au anunţat mai mulţi oameni, rămâne să vedem cine şi cum poate. Îi amintesc pe Dan Spulber – cumnatul meu, Bogdan Sulică, avem o ofertă de la Manu – Emanuel Dobrinoiu… vom vedea, care, câţi vor…
Cum stai cu sponsorii şi promovarea media? Ceea ce faci tu este oricum, un lucru ceva mai deosebit, care merită susţinere şi promovare.
Nu am căutat prea mulţi sponsori. Sunt puţin, de exemplu voi…
Susţinere media am şi mai puţină.
Am gândit asta împreună cu revista Alerg (alerg.ro), site-urile de munte carpati.org, alpinet.org şi asociaţia de eco turism (AER), cu ultimul având şi obiective comune.
Oricum, percepţia în societatea românească şi de către mass media generalistă, este că sunt un nebun care aleargă, pe jos sau pe schiuri.
Dar asta este chiar ideea de la care a plecat totul. Aşa era şi acum 20 de ani.
Dar după atâţia ani, când te uiţi în spate şi mai ales după ultimii 5-7 ani, vezi că nebunul ăla care eram s-a multiplicat, au apărut acum mai mulţi nebuni care aleargă pe munte şi pe schiuri.
Care crezi că vor fi principalele probleme cu care te vei confrunta?
- La prima vedere, este complicat când te gândeşti că trebuie să stai afară 30 de zile, că nu ştii unde ai să dormi a doua zi sau cu ce să te îmbraci, dacă plouă, prin zăpadă şi noroaie… singur…
Riscuri există, nimeni nu neagă…
Nu ştiu care vor fi principalele probleme, fizic consider că sunt pregătit. Să vedem dacă şi psihic.
Pornesc la drum cu ideea că plec şi mă întorc acasă. Nu m-a forţat nimeni să fac asta, aşa că nu mă gândesc “Aoleu, ce chin…” Nu mă gândesc să abandonez, dar dacă nu o să-mi mai facă plăcere, mă opresc.
Ritmul zilnic de mers, depinde foarte mult de vreme, de vizibilitate. Ritmul nu este foarte mare, scopul meu nu este să bat un record ci să încercăm să redescoperim Carpaţii, relaţia cu natura şi oamenii.
Urmăresc cu totul altceva decât cifrele…
În cadrul proiectului „Trans Carpathian Run – 2013”, pentru alergarea prin zăpadă, noroi, frig şi umezeală, Lucian Clinciu foloseşte şosetele şi mănuşile waterproof Sealskinz, furnizate de importatorul român Rucksack Shop.
Pentru navigaţie, Luci foloseşte un soft produs de către Zenith Maps
Post Scriptum, 23 aprilie 2013. Telefonic, de undeva din Maramureş.
“După aproximativ 500km cu 8000m+ alergaţi, cu schiuri sau role, de-a lungul a nouă zile, se poate spune ca DA – A MERITAT!
…pentru rufele încă spălate în râu, pentru “Doamne Ajută” cu care salută aici localnicii, pentru reflexiile din vocea lor, pentru simplitatea vieţii de aici…
…pentru gustoasele plăcinte cu brânză, pentru verdele crud şi mugurii ce stau să pocnească, pentru ploaia care curăţă şi limpezeşte, pentru cerul ce poate avea culori nebănuite…
…pentru coarnele unui cerb trufaş, pentru urmele de urs şi lup, pentru dansul cocoşului de munte, pentru plantele miraculoase, pentru formaţiunile de piatră, parcă sculptate intenţionat pentru a aprinde imaginaţia…”
Urmăreşte circuitul lui Lucian pe blogul: http://transcarpathiansrun.wordpress.com/